U
LUCALI
omaggio
o gustu bonu
Ppi mmia
ca sugnu viaggiaturi
quannu
arrivai
nà stu
discrittu postu
subitu
mi parsi
di siri
ncapu o munnu.
Nnà
nviculu ncasatu,
cu
mponti suprastanti
ncurniciatu
di ntridenti,
ncrivu,
na pala pi frummentu
di taula
allisciata e
na
sartania tutta affumicata.
Nò
Lucali
si fa
subitu chiaruri
che
pareti di quacina culurati.
I
patruna su presenti
ie ti
dicunu cuntenti
se
mangiari voi tu fari
e i sò
piatti accumincianu a puttari.
Cucinamu
l'agnoletti,
a
pastera fatta ncasa,
u
castratu nfurnu fattu,
i
spaghetti all'ugghiulata,
carni i
porcu arrustutu ie
agganciata
cu nu croccu,
cinghialettu
ca ie latti appena cottu
annaffiatu
cu lu vinu di lu postu.
Ma lu
veru ngegnu nostru,
di
cucina rinumata,
ie a
pecura sgrassata
lu ca cà
aiu sbafatu
vi
cunsigghiu di turnari
e a la
fini u "funciddu" assapurari
pi
gustallu cò "zibibbu"
nnò
finali.
Milano
18-04-1997
©
Giuseppe Alibrio